Brighton Beach – Nostalgia dupa URSS.
Totii au auzit de Brighton Beach, microsectorul populat de ex-cetateni ai fostei URSS. Doream de mai demult sa vizitez aceasta regiune, sa vad oare intr-adevar e micul rai ai celor ce tinjesc dupa URSS.
In primul rind, mai multi americani m-au avertizat inca de la bun inceput ca plimbarile prin Brighton Beach nu sunt intr-atit de sigure. Oricum mi-am luat inima in dinti, si cu ajutorul unei prietene care la fel a dorit sa cunoasca Brighton-ul, am urcat in subway si ajunse la destinatie am confirmat cu certitudine “Da, suntem in URSS”.
Cum am iesit din subway si coborind scarile prima imagine ce ne-a aparut in fata a fost inscriptia “Pharmacy”, respectiv in limba rusa “Aптека”.
Citeva standuri agatate pe pilonii de la subway ne saluta cu inscriptia “Welcome to Brighton Beach. Little Russia by the Sea”. Intre timp nu-mi vine a crede de ceia ce vad, o gramada de magazinele mici cu vinzatorii, pe chipul carora poti inca citi chinurile suportate cu citeva decenii in urma.
Am hotarit sa intru in unul din acestea mini-marketuri. Asortimentul produselor de care imi aduceam aminte cu nostalgie si le visam uneori si noaptea, m-a facut sa insfac prima conserva de peste.
N-am fost in stare sa omit si salamul cu numele “Moldavska”, respectiv executasem o fotografie. Nu am riscat sa procur, nu prea imi inspira incredere.
Anuntul cu reducerile de 60-70% m-a coninteresat nu din motiv de a executa shopping, insa anume cam ce preturi initiale au fost. Concluzia: asemenea Moldovei s-a fixat un pret de 300$, iar reducerea a diminuat pretul pina la 120-150$ pentru o pereche de incaltaminte. Remarca produsele nu reprezinta colectie de nume, sau vre-un brand italian.
Insa cel mai tare m-a amuzat anume anuntul gasit intr-o cafenea. Nici intr-un Starbucks sau Dunkin Donuts nu am intilnit avertisment asemenea celui din imaginea de mai jos. Deci, probabil indiferent citi ani ai trai sau unde ai trai, cum zice proverbul “Lupul isi schimba blana, dar naravul ba”.
Al doilea anunt care a confirmat inca odata proverbul.
Dupa exotica ce tine de magazine, am parcurs spre citeva blocuri locative, care nu se deosebea cu nimic de altele.
Pe teritoriul unui playground erau situate vreo 3-4 mese, in jurul carora ca pe vremurile celea bune oamenii mai in virsta jucau sah. In acest moment mi-am adus aminte de parcul Valea Morilor, unde mereu vedeam amatorii de sah sau domino jucau si savurau zilele calde.
Respectiv, avind in singe curiozitatea aferenta vinului nostru, am decis sa intru in magazinul de comercializare a bauturilor alcoolice. Mi s-a uscat in gura de emotii (probabil nu doar de emotii, dar si de dor), atunci cind am zarit sticlele de vin ale producatorii autohtoni.
Cel mai tare m-a intristat atunci cind am vazut denumirea “Vin de casa”, aducindu-mi aminte de vinul rosu rece adus din beci. Nu vreau ca acest mesaj sa sune ca sunt o alcoolica, insa cei ce sunt departe sau au fost departe de casa vor intelege sensul cuvintelor expuse mai sus.
P.S. Oricum, in timpul plimbarii nu au lipsit si citiva locatari ametiti, deci intr-un cuvint adevarata URSS.


